La ambasada

Am luat trenul spre Capitala. Era cald si frumos. Calatoream ganditoare si plina de emotii.
La Ambasada erau sute de persoane care cereau viza pentru America. Ofiterii de la ghisee aveau mult de lucru. Stiam prea putina engleza si ma framantam sa nu fac vreo greseala.
Am platit taxele si am intrat la interviu. Intrebarile curgeau si nu eram in stare sa le traduc asa de repede. Mi s-a spus sa revin la un nou interviu abia dupa doua saptamani. Mi s-a dus toata speranta. B. trebuia sa se intoarca in America si fara el aveam si mai putine sanse de a obtine viza.
B. i-a explicat ofiterului de la ghiseu intreaga situatie dar ofiterul a ramas neschimbat in hotararea lui.
Ne-am intors acasa fara un cuvant. B. incerca sa ma incurajeze dar nu vedeam nici-o sansa la orizont.

Pasapoarte

La departamentul de pasapoarte trebuia sa astept iarasi zece zile pentru obtinerea documentului. Insotita de B. am dat sa intru la biroul Sefului dar am fost retinuti de ofiterul de servici. I-am aratat legitimatia americana folosind aceasi metoda. Bietul om l-a sunat pe Sef si apoi speriat m-a intrebat:
-Credeti ca va fi razboi cu americanii?
-Nu, nu cred, l-am linistit eu.
Seful Pasapoartelor a sosit in mare graba intreband ce s-a intamplat. I-am expus situatia si dumnealui, bucuros ca era vorba doar de o problema personala, a rezolvat-o pe a doua zi.
Obtinusem doua documente importante si realizam ca fara bratul tare al Domnului n-as fi avut nimic.
Dar de-abia acum incepea greul: trebuia obtinuta viza pentru America.

Un nume nou

Ma casatorisem. Aveam 36 de ani. Dar nu aveam timp sa savurez momentul. Trebuia sa alerg dupa celelalte acte necesare.

Aveam nevoie de un nou buletin de identitate. Mi s-a spus ca va trebui sa astept zece zile pentru a fi eliberat. Le-am spus celor de la Politie ca am nevoie de el a doua zi. Au ras spunandu-mi ca numai presedintele tarii l-ar fi putut obtine intr-un timp atat de scurt.

Nu m-am lasat intimidata. L-am luat pe sotul meu cu mine si ajungand din nou la Politie am cerut audienta la Seful Politiei. Stiam ca nu aveam sanse sa-i vorbesc asa ca am luat legitimatia de servici a sotului meu – el fiind ofiter intr-o inchisoare americana – si am prezentat-o ofiterului de Politie de la poarta spunandu-i ca B. (sotul meu) a venit din America sa vorbeasca cu Seful in interes de servici. Vazand legitimatia si pe B. ofiterul a sunat imediat pe Sef.

In numai cinci minute Seful a sosit la poarta sa rezolve situatia. L-am intrebat daca stia engleza sau dorea sa-i traduc eu. Inima imi batea cu putere deoarece B. nici nu stia de ce se afla acolo. Din fericire Seful nu stia engleza asa ca i-am explicat eu situatia: B. se casatorise cu mine si din lipsa de timp aveam nevoie urgenta de buletinul de identitate. Seful a telefonat imediat la departamentul respectiv si apoi s-a scuzat ca problema va putea fi rezolvata abia a doua zi. Asta si doream. I-am multumit si am plecat. A doua zi m-am dus sa-mi ridic buletinul. Ofiterul de servici mi-a intins documentul facand ochii mari si nevenindu-i sa creada. Probabil isi inchipuia ca sunt o persoana extrem de importanta.

Ma casatoresc!

A doua zi l-am asteptat pe B. la aeroport. Imi spusese cu cateva saptamani in urma ca inainte de a-si da consimtamantul in vederea casatoriei dorea sa ma priveasca in ochi. N-am inteles, dar nu mi-am facut griji.

Cand a sosit l-am intampinat si el m-a privit in ochi. L-am intrebat daca se casatoreste cu mine si mi-a spus “Da’.

Mai tarziu mi-a explicat ca privindu-ma in ochi dorea sa stie cat de sincera eram cu el. Oamenii care mint nu te pot privi direct in ochi, ci evita privirea celuilalt. Eu il privisem direct. M-am mirat; nu aveam nimic de ascuns.

A treia zi ne-am casatorit si SURPRIZA: primarul in persoana a oficiat casatoria, aducand si televiziunea cu el.

A fost o zi de neuitat cu toate ca ma durea piciorul operat. Au venit multi prieteni de la biserica. I-am invitat si pe parintii mei. Nu le venea sa creada ca ma casatoream cu un american. Ei crezusera ca nu voi realiza nimic in viata si acum plecam in America. Au fost nevoiti sa recunoasca ca aici era mana lui Dumnezeu.

In audienta

B. sosea in tara pe 18 august. Mai erau doar cateva zile.

Atunci mi-am facut curaj si m-am dus la miezul noptii in zona in care locuia primarul orasului. Daca as fi cerut audienta la biroul dumnealui riscam sa fiu primita dupa cateva saptamani. Nu aveam timp de asteptat.

Am petrecut jumatate din noapte in strada rugandu-ma Domnului sa ma ocroteasca de primejdii. In sfarsit a sosit dimineata si primarul a trecut spre servici. Am alergat si l-am rugat sa-mi semneze hartia de casatorie pentru a treia zi. Uimit de curajul meu mi-a spus sa vin la biroul sau doua ore mai tarziu. M-am dus.

Paznicul de la usa nu mi-a dat voie sa intru. Atunci i-am spus ca sunt nepoata primarului. A telefonat pentru verificare si primarul amuzat a confirmat “rudenia” noastra.

In birou am apelat la dumnealui ca la un tata povestindu-i ca nu aveam o mana si ca era unica mea sansa de a ma casatori. Mi-a semnat hartia. Am rasuflat usurata.

Prin credinta

M-am hotarat sa pasesc prin credinta si sa ma casatoresc cu acest om pe care nu-l vazusem niciodata.
Am inceput sa fac rost de hartiile oficiale pentru incheierea casatoriei. Era mult de alergat si de platit taxe. In vremea aceea mi-am rupt genunchiul stang. Am stat o saptamana in spital unde mi-au facut operatie, apoi medicul mi-a prescris pauza totala la pat pentru trei saptamani. Am protestat; cine avea sa umble pentru mine, sa completeze toate hartiile de casatorie?

Si asa, schiopatand zi de zi am facut rost de toate cele de trebuinta. Dar s-a ivit o problema: cei de la Casa Casatoriilor m-au programat pentru oficierea casatoriei abia dupa zece zile.

B. obtinuse un concediu de la servici de doua saptamani. In aceasta perioada scurta trebuiau obtinute casatoria, noul buletin de identitate, pasaportul, viza pentru America si biletul de avion. Omeneste nu era posibil sa le obtii. Numai viza americana se obtinea, daca aveai sanse, intre cateva luni pana la un an.

Mister B.

Am primit o noua scrisoare din America. Prietena mea imi scria despre familia ei, copiii ei, spunandu-mi ca fiul ei mai mare – necasatorit fiind – ar dori sa faca cunostinta cu mine.

Am fost de acord.

Am inceput o serie de scrisori cu B. Mama lui mi-a trimis $600 in dorinta de a-mi imbunatati viata. Banii au venit tocmai la timp, mamaie Lili fiind nevoita sa se mute. Am inchiriat un apartament si apoi mi-am cumparat un ceas desteptator. O, cata nevoie aveam de el, numai eu stiam. Il luam cu mine la servici, il purtam peste tot. Desigur as fi putut sa-mi cumpar un ceas de mana dar acela nu avea sonerie sa ma trezeasca pentru servici.

B. incepuse sa-mi dea telefoane. Era foarte rabdator cu engleza mea. Vorbeam cate-n luna si in stele. Imi spunea ca este ofiter, ca este singur, ca ar dori sa se casatoreasca. Dupa mai multe luni de corespondenta m-a cerut in casatorie.

Eram uimita. Eu n-aveam de niciunele; nu titluri, nu avere, saraca lipita pamantului. I-am spus ca nu am o mana. Mi-a raspuns ca-l intereseaza inima mea si nu mana mea. Atunci i-am pus intrebarea – test: “Daca s-ar intampla in viata mea sa raman fara picioare, m-ai parasi?”

“Nu te-as parasi”, a venit raspunsul.

Mamaie Lili

Era in ajunul Anului Nou si ramasesem fara locuinta. Se marise chiria si nu puteam plati. Lucram la servici 24 de ore din 24. Nu aveam unde sa ma duc in iarna rece. Am dus-o asa aproape o saptamana.

Intr-o zi a venit la mine o batranica din biserica, mamaie Lili si m-a invitat sa stau la ea. Locuia singura intr-un apartament cu doua camere, la bloc. Mi-a oferit o camera la un pret mic. Aveam in camera un cufar de lemn. Am intins pe el singura patura pe care o aveam si am pus un scaun la capatul cufarului ca sa lungesc “patul”. Aveam astfel un pat de milioane. Ma acopeream cu geaca rosie si dormeam ca un bursuc. Dimineata ma trezeam cu dureri grozave de spate. Patul meu imi indrepta spatele care incepuse sa se cam cocoseze in viata. Asa se face ca in cateva saptamani ajunsesem dreapta ca un soldat la raport.

La mamaie Lili aveam marele avantaj de a avea o baie. Si o foloseam din plin. Era o adevarata binecuvantare pentru mine, care nu avusesem ani de zile unde sa ma spal.

Mamaie Lili era o batrana tare simpatica. Cand veneam de la servici stateam amandoua la taclale, povestindu-mi viata ei. Avusese multe de indurat dar avea simtul umorului. Nu-i placea singuratatea si era nespus de fericita ca ma gasise. Canta trebaluind prin casa iar uneori dansa ca sa-mi demonstreze cat de “tanara” se simtea. Studiam impreuna Biblia si ne bucuram gandindu-ne cat de frumos va fi in Imparatia Cerurilor.

“Astazi mergeti acasa fara viza!”

Dar, surpriza! Cand veneam la servici gaseam zilnic pe o masuta intr-un colt un pachet cu 2 sandwich-uri mari. Mai si ce bune erau!…Parc-ar fi fost pregatite de pastor…

Doua saptamani mai tarziu m-a chemat si mi-a dat bani sa pot plati taxele la Ambasada.

Am aplicat pentru viza, dar am fost respinsa. Mi-au spus ca, deoarece nu detineam proprietati, nu aveam familie, nu puteam parasi tara. Altii, in aceasi situatie, nu se mai intorsesera, iar America era satula de emigranti.

M-am intors la serviciul meu. In definitiv, daca nu era voia Domnului sa plec, nu ma omoram cu firea. I-am scris doamnei din America povestindu-i esecul meu. Dansa mi-a scris din nou spunandu-mi sa nu ma dau batuta.

Vopsea de $100

Pastorul a iesit si cand a vazut masina a inteles intr-o fractiune de secunda tot ce se intamplase. Eu stateam spasita cu galetile langa mine asteptand speriata judecata. M-a privit zambind, apoi mi-a spus foarte serios sa nu mai fac niciodata asa ceva. Era intr-o mare incurcatura… Masina trebuia restituita si eu stiam ca dansul nu are bani s-o vopseasca. Deodata m-am luminat. Am bagat mana in buzunar si i-am intins hartia albastra. Ce bun era Domnul ca mi-o daduse. Pastorul a fost uimit. Stia ca nu am bani.

“De unde-i ai?” m-a intrebat. I-am povestit istoria celor $100. “Si renunti tu la America?” “Renunt.” S-a gandit pentru un moment si i-a primit. Eram bucuroasa ca fusese rezolvata boroboata mea.

Cateva zile mai tarziu masina nou vopsita arata ca o mireasa gata de nunta.