Aveam 34 de ani si incepusem sa obosesc de viata mea plina de alergaturi si neprevazut. Simteam nevoia dupa un camin stabil, dupa pace si liniste. Pe mine nu ma intrebase nimeni pana atunci daca doream sa ma casatoresc; nici macar nu-mi ceruse vreun baiat prietenia. Eram intr-o criza a vietii. Si am inaltat atunci urmatoarea rugaciune: “Tata Ceresc stiu ca nu merit nimic, stiu ca nu am o mana, stiu ca sunt in biserica Ta fete frumoase, destepte, credincioase, care locuiesc in pace cu parintii lor si care merita binecuvantarile Tale. Dar daca este voia Ta si sti ca este spre binele meu, Te rog da-mi si mie o familie!”
Si Domnul din inaltul Cerului m-a auzit.
Apreciez credința ta sinceră. Nu este de mirare că Bunul Tată ceresc o onorează cu fapte ale puterii Sale. Îmi aduc aminte cu o anumită nostalgie de scurta noastră colaborare la seminarul improvizat chiar înainte de avalanșa schimbării.
Multă pace!
ib.