Ma casatorisem. Aveam 36 de ani. Dar nu aveam timp sa savurez momentul. Trebuia sa alerg dupa celelalte acte necesare.
Aveam nevoie de un nou buletin de identitate. Mi s-a spus ca va trebui sa astept zece zile pentru a fi eliberat. Le-am spus celor de la Politie ca am nevoie de el a doua zi. Au ras spunandu-mi ca numai presedintele tarii l-ar fi putut obtine intr-un timp atat de scurt.
Nu m-am lasat intimidata. L-am luat pe sotul meu cu mine si ajungand din nou la Politie am cerut audienta la Seful Politiei. Stiam ca nu aveam sanse sa-i vorbesc asa ca am luat legitimatia de servici a sotului meu – el fiind ofiter intr-o inchisoare americana – si am prezentat-o ofiterului de Politie de la poarta spunandu-i ca B. (sotul meu) a venit din America sa vorbeasca cu Seful in interes de servici. Vazand legitimatia si pe B. ofiterul a sunat imediat pe Sef.
In numai cinci minute Seful a sosit la poarta sa rezolve situatia. L-am intrebat daca stia engleza sau dorea sa-i traduc eu. Inima imi batea cu putere deoarece B. nici nu stia de ce se afla acolo. Din fericire Seful nu stia engleza asa ca i-am explicat eu situatia: B. se casatorise cu mine si din lipsa de timp aveam nevoie urgenta de buletinul de identitate. Seful a telefonat imediat la departamentul respectiv si apoi s-a scuzat ca problema va putea fi rezolvata abia a doua zi. Asta si doream. I-am multumit si am plecat. A doua zi m-am dus sa-mi ridic buletinul. Ofiterul de servici mi-a intins documentul facand ochii mari si nevenindu-i sa creada. Probabil isi inchipuia ca sunt o persoana extrem de importanta.
Iată o fată prolifică la scris și care nu se lasă impresionată de birocrație. Felicitări, Margi!